La Botoșani, în localitatea Stâncești, au avut loc două momente cruciale în istoria Moldovei. Sub dealurile din această zonă, printr-o coincidență remarcabilă, s-a decis soarta a doi dintre cei mai importanți voievozi ai Moldovei, Ștefan cel Mare și Petru Rareș. Tatăl și fiul și-au salvat viața fugind pe același traseu.
La aproximativ 15 kilometri de municipiul Botoșani se întind dealurile din Stâncești, care de milenii ocrotesc cătunele și vechile cetăți dacice aflate pe creasta pădurii. La poalele acestor dealuri șerpuiește un drum vechi, cunoscut de bătrâni sub numele de „drumul lui Ștefan cel Mare“. Cu sute de ani în urmă, acesta era un traseu lat, pe care puteau circula călăreți, tunuri și căruțe.
Astăzi, „drumul lui Ștefan cel Mare“ este aproape abandonat și abia mai seamănă cu o potecă pe care pot merge doi oameni alături. Puțini știu însă că pe acest traseu, odinioară deschis prin pădure, și-au salvat viața doi dintre cei mai importanți voievozi ai Moldovei. Tot puțini cunosc faptul că Stâncești, cândva un mic cătun, a fost martorul unei pagini esențiale din istoria Moldovei, marcată de trădări, lupte și ambiții de putere.
Primul episod care leagă Stânceștiul de istoria Moldovei se petrece la sfârșitul secolului al XV-lea și îl are ca protagonist pe Ștefan cel Mare. Domnitorul condusese un raid de pedepsire împotriva tătarilor care trecuseră Prutul și prădaseră întreaga zonă de nord a Moldovei. După înfrângerea tătarilor, detașamentul voievodului s-a desprins de armata principală și a ajuns la târgul Botoșanilor, jefuit de tătari, intenționând să urmeze drumul spre curtea domnească de la Hârlău. Aici, însă, Ștefan cel Mare a fost surprins de un grup numeros de tătari, desprins din armata principală învinsă și ascuns în pădurile din zonă. Detașamentul moldovenesc a fost încercuit.
„Nu aveau nicio scăpare. Au fost prinși aici, la Stâncești, între dealuri și pădure. Voievodul și-ar fi pierdut cu siguranță viața. S-au întărit pentru a rezista și trebuiau să găsească o cale spre Suceava“, explică profesorul Sergiu Manolache. Ștefan cel Mare a ordonat oamenilor din zonă să-i taie un drum direct prin pădure pentru a scăpa din încercuire. „Aveau la dispoziție o singură noapte, altfel nu ar fi rezistat. Și au reușit. Au deschis un drum prin pădure, suficient pentru a ieși din încercuire. Drumul ieșea la Vlădeni și conducea spre Suceava. Astfel voievodul s-a salvat“, adaugă Sergiu Manolache. Acest drum a rămas și a fost lărgit astfel încât să poată fi parcurs cu căruțe și tunuri. În mod surprinzător, același drum avea să-i salveze viața și fiului său, Petru Rareș.
Stânceștiul este legat și de o coincidență remarcabilă. La 34 de ani după moartea tatălui său, Petru Rareș, fiul lui Ștefan cel Mare, a trăit un moment decisiv tot la Stâncești. Pe 14 septembrie 1538, Soliman Magnificul a invadat Moldova, însoțit de tătari. Oastea număra peste 200.000 de oameni, la care se adăugau și muntenii domnitorului Radu Paisie. De cealaltă parte, Petru Rareș dispunea de o forță considerabilă, cu peste 70.000 de oșteni, așteptând întăriri și din partea polonezilor. Voievodul moldovean s-a retras în pădurile din apropierea iazului de la Dracșani, județul Botoșani, pentru a-i aștepta pe turci și pe tătari. Bătălia a fost una extrem de dificilă.
După primele ciocniri, marii boieri, conduși de portarul Sucevei, Mihu, conform relatărilor lui Grigore Ureche, au trădat. Înfrânt, voievodul s-a retras la Stâncești, așa cum făcuse și tatăl său cu 34 de ani înainte. Aici a înțeles că ceilalți boieri intenționau să-l predea turcilor. „Și-a dat seama că era vorba de o trădare totală. Turcii doreau să-l prindă în viață. Stânceștiul era aproape fără ieșire. Cu toate acestea, Petru Rareș a fugit și s-a salvat“, afirmă Sergiu Manolache.
Ironia sorții a făcut ca fiul marelui Ștefan să-și salveze viața pe același drum pe care tatăl său fugise în fața tătarilor. El a ajuns la Ciceu, în Ardeal. Pentru Moldova, acest moment a reprezentat o răscruce: pentru prima dată, armatele otomane au pătruns în Suceava, cetatea de scaun, iar Moldova a căzut sub influența lor. Petru Rareș avea să revină pentru a doua domnie, însă doar cu acordul sultanului, iar intervenția acestuia în Principatul Moldovei a devenit, de atunci, o constantă.
