Declarațiile recente ale ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare (PNL), scot la iveală o situație alarmantă în administrarea banilor europeni: statul român gestionează miliarde de euro fără ca ministrul de resort să poată explica clar ce se întâmplă cu aceste sume. Întrebat dacă fondurile europene sunt transformate în lei și plasate în bănci pentru a genera câștiguri din dobânzi, ministrul a răspuns dezarmant că nu știe, o recunoaștere care ridică semne serioase de întrebare asupra capacității de control și coordonare din Ministerul Finanțelor.
Această afirmație nu este un detaliu minor și nici o problemă tehnică. Fondurile europene reprezintă una dintre cele mai importante surse de finanțare pentru România, iar lipsa unei imagini clare asupra fluxului lor financiar indică o breșă gravă de guvernanță. Într-un stat funcțional, astfel de mecanisme sunt monitorizate strict, documentate și explicate public fără ezitare.
Contextul face situația și mai gravă. România se confruntă cu deficit bugetar ridicat, presiuni pe finanțele publice și riscul real de a pierde bani europeni din cauza întârzierilor și a absorbției slabe. În acest cadru, faptul că ministrul Finanțelor nu poate oferi un răspuns clar despre gestionarea fondurilor UE nu mai este o scăpare, ci un simptom al haosului administrativ.
Mai mult, declarația ministrului Alexandru Nazare alimentează suspiciuni legitime. Dacă sumele europene sunt convertite temporar în lei și plasate în sistemul bancar, cine beneficiază de dobânzile obținute? Statul român? Băncile comerciale? Sau pur și simplu nu există un mecanism clar de urmărire și raportare? Lipsa de răspuns naște neîncredere, iar transparența devine o promisiune goală.
Această situație reflectă o problemă mai largă a guvernării PNL, în care miniștri cu portofolii-cheie par depășiți de complexitatea funcțiilor pe care le ocupă. Gestionarea fondurilor europene nu este opțională, ci o responsabilitate fundamentală față de cetățeni, economie și partenerii europeni. A spune public „nu știu” într-o chestiune de miliarde de euro este inacceptabil pentru un ministru al Finanțelor.
România are nevoie urgentă de investiții în infrastructură, sănătate, educație și dezvoltare economică. În acest context, incertitudinea privind traseul fondurilor europene este un risc major, care afectează nu doar imaginea unui ministru sau a unui partid, ci credibilitatea statului român.
Concluzia este dură, dar inevitabilă: România nu își poate permite un ministru al Finanțelor care nu cunoaște mecanismele de bază ale administrării fondurilor europene. Lipsa de claritate, de control și de răspundere nu mai poate fi mascată prin explicații vagi. Este vorba despre bani publici, despre responsabilitate și despre viitorul economic al țării.
